Nu stiam absolut nimic despre Marc Levy, pana in urma cu doua saptamani cand o prietena mi-a imprumutat aceasta carte. O poveste de dragoste fainuta, o provocare intre Dumnezeu si Lucifer, ambii stapani trimitandu-si pe pamant cate un agent, pentru ca unul dintre acestia sa triumfe. Insa, nu intotdeauna, totul se intampla conform planului, si astfel cei doi tineri se indragostesc unul de celalalt.
Nu m-a marcat cartea intr-un mod deosebit, probabil intrucat am ajuns sa am alte pretentii in materie de literatura, dar finalul m-a surprins intr-un mod placut.
De asemenea, am regasit niste citate amuzante si pline de expresivitate.
Prognoza meteo a moralului tau parea sa indice o modificare catre variabil, cu tendinta spre furtuna.
Timpul nu se poate hotari deloc ce toaleta sa imbrace azi.
Binele este alcatuit dintr-o cantitate infinita de lucruri marunte, care, puse cap la cap, poate ca vor reusi sa schimbe, pana la urma, lumea.
E de ajuns un grauncior de speranta ca sa semeni un camp intreg de fericire ... si un pic de rabdare, ca sa-i lasi timp sa creasca.
Dragostea e o particica de speranta, e necontenita reinnoire a lumii, e calea spre pamantul fagaduintei.
Omul nu este unic, in sine. Abia cand incepe sa iubeasca devine intr-adevar, unic.
Omul, asa cum l-am creat, poate ca nu e perfect, dar nimic din univers nu poate depasi perfectiunea a doua fiinte care se iubesc.
Oare eu sunt cel ce a inventat dragostea, sau dragostea e cea care m-a inventat pe mine?
Lucifer: - Cand ai inceput sa trisezi ? In ziua a patra sau a cincea?
Dumnezeu: -Ce tot vrei de la mine? De ce sa fi trisat? Tu nu pui la socoteala si contributia hazardului la toate astea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu