Imi inghit propriile cuvinte. Incerc sa ma conving ca inca e vara. Totul e o fantezie. Inima imi tresare. Simt ca ma inabus. In sufletul meu a aparut intunericul. Insa un intuneric din acela macabru, care imi da puterea sa tip si sa ma pitesc sub fiecare frunza. Aud un scartait care imi zgarie creierul .. si brusc, rafale de vant si picaturi de ploaie care se lovesc de fereastra mea.
Mai am o singura speranta: resemnarea .. sa traiesc moarta printre cei vii.
P.s. : E toamna: o porcarie de anotimp imputit .. si mai incepe si scoala.
hmm nush ce sa spun:) vezi partea frumoasa din toamna! Orice anotimp e in contrast cu bioritmul nostru. Il negi pe el, iti negi o parte din tine. (niciun cuvant Adevarat nu a scris ca toamna ar fi urata...e doar o hipnoza, o parere care s-a insamantat in oameni) Nu trebuie sa te indragostesti de ea...dar incearca sa gasesti partea ei constructiva:) Fiecare anotimp ne da anumite stari umane care trebuiesc lucrate...nu fugi de ea...ca de ce iti e frica nu scapi. Singurul mod de a scapa de sentimentele astea apasatoare de toamna, este acela de a o accepta asa cum este, simpla, naturala. Descifreaza...ca are ce sa spuna fiecarui om:)
RăspundețiȘtergereo sa incerc sa vad si partea frumoasa a toamnei .. nu ca contest ca n-ar fi un anotimp frumos, insa imi provoaca o depresie si o stare de melancolie. :)
RăspundețiȘtergere