Adevarate probleme

1. Ca să obţinem o femeie, avem nevoie de timp şi bani.

WOMAN = TIME * MONEY

2. Dar ştim că timpul înseamnă bani.

TIME = MONEY

3. Astfel înlocuim 2 in 1.

WOMAN = MONEY * MONEY

WOMAN = MONEY^2

4. Dar ştim că banii sunt rădăcina tuturor problemelor.

MONEY = RADICAL din PROBLEMS

5. Înlocuind 4 în 3, obţinem:

WOMAN = (RADICAL din PROBLEMS) ^ 2

Concluzia e : WOMAN = PROBLEMS

Un nou sezon

Timp, incotro mergi ?!

Spre ce meleaguri noi grabit alergi ?

Cum poti intr-o zi, sa schimbi in oameni mari niste copii ?

Ani de liceu

Da! A inceput scoala. Si inevitabil, imi dau seama de trecerea brusca si ireversibila a timpului, de copilul din mine, care de data aceasta, va trebui sa ia cele mai intelepte decizii. Trebuie sa privesc cu optimism spre acest an terminal, presarat de un bac, niste atestate, competente, o admitere si cel mai important: alegerea unei meserii, pe care sa o practic din placere. Si intr-adevar, sunt entuziasmata pentru ca peste un an voi descoperi oameni noi, voi face cunostiinta cu adrenalina capitalei, si mai ales, ce poate fi mai frumos decat zambetul si recunostiinta pacientului tau, in cazul in care ti-ai facut treaba ?

Va doresc tuturor celor care sunteti inca pe bancile scolii un an fructuos si plin de realizari! Iar mie, nu-mi ramane altceva decat sa profit de ultimul an de liceu, si sa ma pregatesc pentru admiterea care imi zambeste strengar. :)

Nori de ciocolaaata

Zambet cicatrizant

„cineva sa opreasca invazia de biti,

cineva sa ne faca din nou fericiti ..”

Vama - Fericire

Singurul lucru care poate sa-mi smulga un zambet, in aceasta perioada, ar fi o perfuzie cu vise, care sa ma faca sa retraiesc cele mai minunate clipe petrecute vara asta. Simt ca totul este un haos frenetic, niciun remediu nu poate sa-mi redea voiosia caracteristica. Totul ma absoarbe intr-o stare de putreziciune apasatoare, care ma ameteste, si ma poarta pana in fundul unei prapastii, din care nu mai pot admira niciun rasarit de soare, nicio adiere de vant, din care nu mai pot deslusi nici un zambet omenesc. Poate ar trebui sa caut fericirea in lucrurile simple din jurul meu, dar nu am capacitatea sa gasesc o bobita de speranta in rutina unei zile obisnuite.

Ochii mi se impaienjenesc, somnul ma fura ... vreau sa cad intr-o stare de reverie, sa aud sunetul valurilor ce se sparg inspumate, sa calc si sa zburd pe nisipul fierbinte, si cel mai important, sa-mi creez propriul meu castel de nisip, o fortareata a propriilor mele dorinte.

Vei fi acolo ? - Guillaume Musso

Ne-am pus cu totii cel putin o data aceasta intrebare: daca ni s-ar da ocazia sa ne intoarcem in trecut, ce am schimba in viata noastra? Daca am putea sa luam lucrurile de la capat, ce greseli am incerca sa indreptam? Ce durere, ce remuscari, ce regrete am alege sa stergem cu buretele? Am indrazni cu adevarat sa dam un sens nou vietii noastre? Si ce anume am vrea sa devenim? Pentru a ne indrepta incotro? Si alaturi de cine?

Un roman care dezbate aceasta chestiune: ce am dori sa schimbam in viata noastra, daca am putea sa dam timpul inapoi?!

Imi doream de ceva timp sa citesc romanul lui Musso, o poveste de dragoste tulburatoare despre un chirurg, pasionat de meseria sa, insa care nu se poate impaca cu moartea femeii iubite, Ilena, disparuta in urma cu 30 de ani. Insa, datorita bunavointei de a starui asupra unui copil cu o malformatie congenitala si de a-l opera, este recompensat de un batran cambodgian cu un flacon in care se aflau 10 pastile mici si aurite. Datorita acestora, se intoarce in timp, discutand cu tanarul care era el insusi acum 30 de ani si incercand tot posibilul sa evite accidentul prin care Ilena disparuse din viata lui.

Aceasta poveste ne face constienti ca nu putem sfida destinul, intrucat e mult mai puternic, vietile noastre sunt programate dinainte, si indiferent cate eforturi facem de a evita un lucru, daca acesta trebuie sa se intample, se va intampla. M-a fascinat teribil de mult aceasta carte ( pot spune ca mi-a placut cel mai mult din cele citite vara asta) ... si da, am fost acolo de la inceput pana la sfarsit. :)

Poti face orice, poti gandi orice, poti crede orice, poti avea parte de toata stiinta lumii - daca nu iubesti, nu esti nimic. Marcelle Sauvageot.

Daca ...

Daca eram o luna, as fi fost August.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost Duminica.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost o seara linistita de vara.

Daca eram un animal, as fi fost un iepuras.

Daca eram o directie, as fi fost Inainte.

Daca eram o virtute, as fi fost Sinceritate.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Ioana d'Arc.

Daca eram o planeta, as fi fost Marte.

Daca eram un lichid, as fi fost Apa.

Daca eram o piatra, as fi fost Perla.

Daca eram o pasare, as fi fost Corb.

Daca eram un sunet, as fi fost un clipocit de apa.

Daca eram un film, as fi fost La vita e bella.

Daca eram un serial, as fi fost o poveste de dragoste.

Daca eram o carte, as fi fost Kafka pe malul marii.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost un pian.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Ileana din Noaptea de Sanziene.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost o felie de tort.

Daca eram un gust, as fi fost dulce.

Daca eram o aroma, as fi fost una de caisa.

Daca eram o culoare, as fi fost Verde.

Daca eram un material, as fi fost Matase.

Daca eram un cuvant, as fi fost Speranta.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost un Zambet care radiaza fericire.

Daca eram o materie de scoala, as fi fost Biologie.

Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost Jerry.

Daca eram o forma, as fi fost un hexagon.

Daca eram un numar, as fi fost 12.

Daca eram o masina, as fi fost o Audi.

Daca eram o haina, as fi fost o esarfa.

Sange, plumb si toamna ..

Imi inghit propriile cuvinte. Incerc sa ma conving ca inca e vara. Totul e o fantezie. Inima imi tresare. Simt ca ma inabus. In sufletul meu a aparut intunericul. Insa un intuneric din acela macabru, care imi da puterea sa tip si sa ma pitesc sub fiecare frunza. Aud un scartait care imi zgarie creierul .. si brusc, rafale de vant si picaturi de ploaie care se lovesc de fereastra mea.

Mai am o singura speranta: resemnarea .. sa traiesc moarta printre cei vii.

P.s. : E toamna: o porcarie de anotimp imputit .. si mai incepe si scoala.

Curatenia de toamna

Urmarind blogul lui Liviu, si citindu-i ultima postare, care e un fel de concurs, in urma caruia te poti alege cu o carte, mi-am zis sa incerc si eu sa-mi prezint in cateva randuri dorinta de a primi unul din romanele oferite de Octavian. De ce imi doresc o noua carte in biblioteca mea?! In primul rand, pentru ca imi place sa citesc si sunt innebunita sa-mi cumpar tot felul de carti, dar si pentru ca imi doream sa citesc aceasta carte: The piano teacher - Elfriede Jelinek, experimentand astfel si stilul unei austriece. :)

Soareci si oameni - John Steinbeck

Oameni si soareci este un roman realist, care zugraveste destinele a doi prieteni, pe fondul crizei economice din anii '30. Din cauza nazbatiilor facute de Lennie, acestia sunt nevoiti sa isi gaseasa de lucru la o alta ferma, unde necazurile nu intarzie sa apara.

Interesanta este pasiunea lui Lennie pentru iepuri, soareci si in general, pentru tot ce este moale .. in cele din urma, acesta fiind si motivul tragicului deznodamant; stransa prietenie dintre cei doi, paralizati de un singur vis: de a avea un petec de pamant, unde sa isi construiasca o casuta a lor. De asemenea, autorul o prezinta pe nora proprietarului ca fiind o ispita, o depravata chiar, cautand doar sa stea in compania barbatilor de la ferma si sa-i ispiteasca.

John Steinbeck foloseste un limbaj familiar, care m-a acaparat inca de la inceputul cartii. O poveste scurta, usurica, insa profunda, provocandu-ti o serie de stari sufletesti. Ii acord nota 10, si pentru faptul ca e o lectie de viata, care ne vorbeste despre o stransa prietenie, despre cat de important e sa fii inconjurat de prieteni (Geaba citesti carti. Omu' are nevoie de altii langa el ), si care ne face sa meditam si sa fim recunoscatori pentru viata pe care o traim noi, comparativ cu altii.
O recomand cu caldura. :)

Soareci si oameni se ridica,

Nadajduiesc,

Si vin nenorociri, de strica,

Tot ce cladesc.

(Robert Burns - To a mouse)

Sapte zile pentru o eternitate - Marc Levy

Nu stiam absolut nimic despre Marc Levy, pana in urma cu doua saptamani cand o prietena mi-a imprumutat aceasta carte. O poveste de dragoste fainuta, o provocare intre Dumnezeu si Lucifer, ambii stapani trimitandu-si pe pamant cate un agent, pentru ca unul dintre acestia sa triumfe. Insa, nu intotdeauna, totul se intampla conform planului, si astfel cei doi tineri se indragostesc unul de celalalt.

Nu m-a marcat cartea intr-un mod deosebit, probabil intrucat am ajuns sa am alte pretentii in materie de literatura, dar finalul m-a surprins intr-un mod placut.

De asemenea, am regasit niste citate amuzante si pline de expresivitate.

Prognoza meteo a moralului tau parea sa indice o modificare catre variabil, cu tendinta spre furtuna.

Timpul nu se poate hotari deloc ce toaleta sa imbrace azi.

Binele este alcatuit dintr-o cantitate infinita de lucruri marunte, care, puse cap la cap, poate ca vor reusi sa schimbe, pana la urma, lumea.

E de ajuns un grauncior de speranta ca sa semeni un camp intreg de fericire ... si un pic de rabdare, ca sa-i lasi timp sa creasca.

Dragostea e o particica de speranta, e necontenita reinnoire a lumii, e calea spre pamantul fagaduintei.

Omul nu este unic, in sine. Abia cand incepe sa iubeasca devine intr-adevar, unic.

Omul, asa cum l-am creat, poate ca nu e perfect, dar nimic din univers nu poate depasi perfectiunea a doua fiinte care se iubesc.

Oare eu sunt cel ce a inventat dragostea, sau dragostea e cea care m-a inventat pe mine?

Lucifer: - Cand ai inceput sa trisezi ? In ziua a patra sau a cincea?

Dumnezeu: -Ce tot vrei de la mine? De ce sa fi trisat? Tu nu pui la socoteala si contributia hazardului la toate astea?