joi, 12 noiembrie 2009

Citind azi din Viata pe un peron,am dat de acest citat care pur si simplu m-a fascinat:

Mai tarziu,am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte...un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren...esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra...altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar...altii nu reusesc sa se prinda nici de scari,raman pe peron sa astepte urmatorul tren...Si fiecare uita,poate,un singur lucru...ca trenurile astea nu duc nicaieri...cel care a ocupat un loc la fereastra este,fara sa stie,egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren...in cele din urma se vor intalni toti undeva,intr-un desert,unde chiar sinele se transforma in nisip...(Octavian Paler)

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Procesul

Am mai terminat o carte de citit,si anume Procesul de Franz Kafka...o carte despre pacat,sanctiune,lege si culpabilitate. Actiunea romanului dureaza un an.La 30 ani,Josef K. afla ca este arestat,iar un an mai tarziu e anuntat de preotul inchisorii ca procesul sau se va termina rau,el fiind socotit vinovat.In acest timp,Josef K. incearca sa dezvaluie motivul acuzarii,insa vina se pare sa fie chiar incapacitatea lui de a si-o descoperi.De aceea,nu mai beneficiaza de amanare, ci este pedepsit printr-o moarte violenta.

Interesant de stiut este ca Franz Kafka era un copil extrem de retras si timid,pasionat de literatura.Crizele tatalui sau,un adevarat tiran l-au marcat pe Kafka pentru tot restul vietii,acesta fiind obsedat de gandul sinuciderii si gasindu-si refugiu in carti.

''Pe Josef K. il calomniase pesemne cineva caci,fara sa fi facut nimic rau,se pomeni intr-o dimineata arestat.In dimineata aceea,bucatareasa doamnei Grubach,gazda lui,care ii aducea micul dejun in fiecare zi la opt,nu se ivi la ora obisnuita.Asemenea lucru nu se mai intamplase niciodata pana atunci.''

''N-as putea sa spun ca esti acuzat,sau mai bine zis,nu stiu daca esti.Adevarul e ca esti arestat,mai mult nu stiu.Daca paznicii ti-au spus altceva,sa stii ca au trancanit pur si simplu.''

''Toti purtau asemenea insigne,dupa cat se putea vedea,toti erau o apa si-un pamant,si cei din dreapta si cei din stanga;intorcandu-se brusc,K. vazu aceleasi insigne si pe gulerul judecatorului de instructie care,cu mainile incrucisate pe pantec,privea linistit sala.''

''Ca un caine!spuse el,si era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-i supravietuiasa.'' (memorabila fraza care incheie romanul).

Definitoriu pentru acest roman este si aerul sufocant si plin de praf,tribunalele stranii care erau in aproape toate podurile,arestarea fara niciun motiv,interesanta parabola a preotului din catedrala.In concluzie,merita citita iar finalul consider ca este subiectiv.