Citind azi din Viata pe un peron,am dat de acest citat care pur si simplu m-a fascinat:

Mai tarziu,am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte...un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren...esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra...altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar...altii nu reusesc sa se prinda nici de scari,raman pe peron sa astepte urmatorul tren...Si fiecare uita,poate,un singur lucru...ca trenurile astea nu duc nicaieri...cel care a ocupat un loc la fereastra este,fara sa stie,egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren...in cele din urma se vor intalni toti undeva,intr-un desert,unde chiar sinele se transforma in nisip...(Octavian Paler)